Tratamentul depresiei

Depresia sau tulburarea depresivă majoră este o tulburare a dispoziţiei ce cauzează simptome precum:

  • pierederea interesului sau placerii pentru aproape toate activitatile;
  • tristete, si sentiment de inutilitate;
  • pierdere sau cresterea semnificativa a greutatii sau a apetitului alimentar;
  • insomnia sau hipersomnia.
  • retragerea sociala sau dezinteresul pentru activitatile care inainte erau considerate placute si reducerea semnificativa a interesului sau dorintei sexuale.
  • energie scăzută, extenuare, fatigabilitate;
  • gȃndire negativă, gȃnduri negative de sine, preocupări referitoare la culpabilitate sau ruminaţii ȋn legătură cu erori minore din trecut.

Evenimentele cotidiente sunt interpretate ȋn mod eronat, ȋn special ȋntr-o manieră negativă, persoana atribuindu-şi ȋntreaga vină pentru nereuşite sau exagerȃnd responsabiliatea faţă de evenimentele nefavorabile.

Depresia apare de cele mai multe ca şi consecinţă a unui eveniment special, negativ, simptomele depresiei fiind doar vȃrful aicebergului, această tulburare avȃnd cauze, ȋn majoritatea situaţiilor, mult mai adȃnci, ȋntr-un trecut ȋndepărtat, ȋn urma unor experienţe cu potenţial traumatic şi/sau ȋn relaţie cu persoanele semnificative.

Sarcina psihoterapiei este aceea de a identifica aceste evenimente şi a le analiza pȃnă cȃnd pacientul este capabil sa le depaşească şi să recadreze, la nivel cognitive, semnificaţia lor.

Modul de gȃndire distorsionat şi comportamentele disfuncţionale, afectele care tulbură, reprezintă focusul psihoterapiei si are ca scop ȋn acest sens modificarea şi dobȃndirea unei mai bune poziţionări ȋn relaţie cu sine, cu lume si cu ceilalţi.

Tratamentul anxietatii

Anxietatea generalizată se recunoaşte după următoarele simptome:

  • anxietate excesivă şi ȋngrijorare ȋn legătură cu anumite evenimente şi/sau activităţi (muncă, şcoală şi performanţe ȋn general), persoana afectată găsind dificil a controla aceste ȋngrijorări
  • senzaţia de nelinişte şi muschi ȋncordaţi;
  • oboseala;
  • dificultate de concentrare sau sentimentul de minte goală;
  • iritabilitate;
  • tensiune musculară;
  • tulburări ȋn legatură cu somnul.

Simptomele fizice, anxietatea şi ȋngrijorările cauzează ditres şi deteriorarea mai multor zone de funcţionare.

 

Dificultati de relationare. Divort. Separare.

Ataşamentul este legătura psihologică de durată a unei persoanei in relaţie cu altcineva şi care se manifestă ȋncă din primii ani de viaţă, relationarea cu ceilalţi fiind componenta cea mai importantă a omului. Cu toate acestea, nu de puţine ori, relaţionarea cu ceilalţi reprezintă o provocare ce generează multă nefericire ȋn răndul persoanelor care nu reuşesc să menţină relaţii satisfăcătoare sau de lungă durată. De asemenea, multe persoane se confruntă cu situaţia nefericită ȋn care repetă pattern-uri de relaţionare disfuncţionale, alegȃnd să trăiască alături de persoane nepotrivite sau chiar toxice.

O altă problemă de actualitate este cea a separării şi divorţului, probleme care atrag după sine disconfort psihologic major. De cele mai multe ori, ȋn urma unor astfel de evenimente, se ajunge la stări depresive, la retragere socială, neȋncredere ȋn prorpia persoană sau ȋn viitor. Dificultatea de separare, fie că este vorba despre o căsnicie sau o relaţie de concubinaj, poate părea un efort mult prea mare pentru o persoană cu nevoi emoţionale speciale şi atunci, din nou, viitorul ȋncepe să pară lipsit de sens sau capătă imagini ȋnspăimȃntătoare atunci cȃnd există pericolul ca persoana iubită să se retragă din relaţie. Există, astfel, persoane al căror mod de relaţionare este nesigur, iar legătura cu ceilalţi capătă forma neȋncrederii ȋn celălat şi a nesiguranţei ȋn legătură cu partenerul. De asemenea, exista persoane care prezintă un mod de relaţionare evitant, care poate fi recunoscut atunci cȃnd o persoană prezintă o dificultate ȋn a se apropia emoţional de partener, implicarea ȋntr-o relaţie fiind percepută ca o ameninţare la adresa independenţei şi libertăţii personale.

Psihoterapia intervine ȋn astfel de situaţii aducȃnd un ajutor semnificativ ȋn ȋnţelegera modului de relaţionare personal, contribuind ȋn felul acesta la schimbarea aspectelor care fac o relaţie sa nu funcţioneze. Deoarece psihoterapia presupune o relaţie bipersonală, cea dintre terapeut şi pacient, acest fapt permite o cunoaştere superioară ȋn domeniul relaţionării cu ceilalţi, scopul ȋn acest sens fiind o mai bună integrare socială. O psihoterapie ofera, astfel, instrumentele necesare pentru realizarea unei relaţii armonioase şi de durată cu partenerul de cuplu.

 

Atacul de panica

Atacul de panică este o supratensiune abruptă de frică intensă sau discomfort intens, care atinge un nivel ȋnalt ȋn cateva minute şi pe parcursul căruia apar următoarele simtome:

  • palpitaţii, accelerarea ritmului cardiac;
  • transpiraţii şi/sau tremor
  • senzaţia de ȋntrerupere a respiraţiei şi senzaţia de sufocare;
  • dureri ȋn piept;
  • greaţă şi discomfort abdominal;
  • senzaţia de ameţeală, stare de leşin;
  • frisoane sau senzaţia de căldură;
  • parestezii (senzaţia de amorţeală sau furnicături);
  • derealizare sau depersonalizare;
  • teama de a pierde controlul sau de ”a o lua razna”;
  • teama de moarte.

De asemenea persoana care trăieşte atacuri de panică se teme ȋn mod persistent că poate face oricȃnd un atac de panică precum şi ȋn legătură cu consecinţele acestuia şi ȋn felul acesta se vor produce schimbări la nivel comportamental. Persoana va urmări să evite atacul de panică şi va evita situaţiile nefamliare.

Tulburarile psihosomatice

Pot fi recunoscute atunci cȃnd există unul sau mai multe simptome somatice care sunt supărătoare şi rezultă ȋn tulburări importante ale vieţii de zi cu zi. Acestora se asociază gȃnduri, sentimente şi comportamente disfuncţionale legate de simptomele somatice, iar persoana este preocupată, ȋn mod intens şi supărător, ȋn legatura cu sanatatea, generȃnd gȃnduri disproporţionate şi persistente cu privire la gravitatea simptomelor. Aşadar, persoana va dedica foarte mult timp şi va investi multă energie ȋn privinţa acestor simptome şi ȋngrijorărilor cu privire la sănătate.

Ȋn anumite cazuri, persoanele acuză siptome ce implică predominant durerea, iar ȋn altele este caracterizată de simptome fizice severe cu deteriroare semnificativă şi de lungă durată.

Printre cele mai comune condiţii medicale care implică componente psihologice se află:

  • boli de piele (eczeme, psoriasis)
  • tulburari ale sistemului respirator şi gastrointestinal
  • migrene
  • dureri pelvine
  • impotenţă
  • frigiditate;
  • infecţii;
  • creşterea ȋn greutate, obezitate.

Anxietatea sociala

Reprezintă teama semnificativă ȋn situaţiile sociale ȋn care persoana este expusă unei posibile evaluări de către ceilalţi (interacţiuni sociale, conversaţii, ȋntȃlnirea unor persoane străine), a fi observat (mȃncȃnd sau bȃnd ceva) sau performȃnd ȋn faţa celorlalţi (vorbirea ȋn public).

Ȋn anxietatea socială persoana se teme că va acţiona ȋntr-o manieră ȋn care va părea ridicol sau ȋn care simptomele anxietăţii vor fi vizibile şi va fi evaluat negative.

Din acest motiv, situaţiile sociale, aproape ȋntotdeauna, vor provoca anxietate şi teamă fapt care va conduce, ȋn final, la evitarea evenimentelor sociale.Teama are proporţii foarte mari şi afectează mai multe zone ale funcţionării persoanei.